miercuri, 9 noiembrie 2011

Ganduri din copilarie


Cand era mica cred ca nu pretuia timpul...altfel nu stiu de ce i-ar fi dat atatea lovituri de ciocan ceasului bunicii. Tot pe atunci, intreba toata strada ce-a adus de la piata, iar copiii pentru ea, erau totuna cu insectele. Cand a auzit ca parintii isi fac planuri pentru un nou bebe, a spus ca daca indraznesc sa-i faca un fratior i-l arunca pe geam. Pe plaja improvizata a Casinului, ea socializa cu broastele raioase. A inventat ca e infiata, ca are meningita si fetele din incinta i-au pus cea mai urata porecla. Nimeni n-a vazut copilul care fugea, care se intorcea tarziu acasa de la cel care in liceu era marea ei iubire, care nu asculta de nimeni. Acum locuieste la alta adresa, are diploma, fosti iubiti si o varsta care incepe cu 2. Si mai are ceva: amintiri cu nopti albe, in care, intoarsa in vacanta de la facultate, s-a regasit!